Iele, Drăgaica, Teleocă, Liov, Krivoi Rog, Pastia, Duca – ce au în comun toate aceste cuvinte și nume? Explicațiile erudite ale distinsului etnolog Gheorghiță Ciocioi – astăzi, la „Dicționar cultural”.
„Ielele” deschid lecția: „Sunt făpturi
e în folclorul românesc, legate mai ales de praznicul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și de Rusalii. Dacă în legătură cu Rusaliile sunt numite Rusalii/Rusalce, de Sânziene poartă numele de Mușate, Frumoase, Drăgaice, Caloiene (de la Ioniță cel frumos/mușat, Calo-Ian, drag). Nedumerește cumva numele de iele (fără singular), date fiind superstițiile legate de acestea și profilul imprecis din creațiile noastre folclorice. Iele/Ele – o prescurtare pur românească a numelor acestor ființe supranaturale ce se arată de Nașterea Sfântului Ioan – Ion-elele. Elele…”.
Cel mai cunoscut dintre Caloieni
Dar Drăgaica? „Drăgaica este numele praznicului Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie). Corespondentul mai des folosit, în trecut, pentru acesta este cel de Caloian (Καλογιάννης), cu înțelesul de Ioan/Ioniță cel frumos, cu referire la pruncul Ioan, sărbătoarea nașterii celui ce Îl va arăta lumii pe Hristos, prin comparație cu celelalte sărbători închinate Înaintemergătorului de peste an. Diferența o întâlnim, de altfel, și la praznicele Născătoarei de Dumnezeu, unde Nașterea Fecioarei e numită Sfânta Maria Mică. Cei născuți de praznicul dat primeau, adeseori, acest nume (asemenea acelora veniți pe lume în zilele de Ispas, Crăciun, Rusalii, Florii etc.) – țarul vlah Ioan Asan de Târnovo fiind poate cel mai cunoscut dintre Caloieni”.
Cinstitoarele drăgaice/sânziene
Tot aici: „Sărbătoarea închinată pruncului Ioan Botezătorul a cunoscut, așadar, și varianta sud-dunăreană de Drago-Ean (Ioan/Ioniță cel drag). În românește, s-a păstrat numele de Drăgoi pentru cei născuți pe 24 iunie, iar în slavă, ca diminutiv, există și astăzi numele de Dragoiko, din Dragoi, care se păstrează și el. Ziua nașterii pruncului Ioan (Драгoйко/Dragoiko = Ioniță cel drag) s-a numit Drăgaica (Драгойка), drăgaicele fiind totuna cu Sânzienele (de la Sânt’Ian/Ianis/Ioan). Cum soarele, după solstițiul de vară, e în mijlocul dogoririi sale (tremură chiar, așa cum o mărturisesc credințele populare), drăgaicele, cinstitoare ale Sfântului Ioan, adună acum plante de leac din mijlocul grânelor gata de seceriș, iar Sfântul își pregătește micul său cojoc, zilele urmând să scadă”.
Prăslea, năpârstoc, degetar
În continuare, un alt termen desprins din „zicerile” populare – Prâslea: „Are înțelesul de copilul cel mai mic dintr-o familie. Nume de erou în mai multe basme românești. Povestea Prâslea cel voinic și merele de aur de Petre Ispirescu, cel mai probabil, nu a scăpat în copilărie, în ultimul secol, vreunuia dintre bunicii ori părinții noștri… Prâslea provine în română din limbile slave (neocolind greaca). Prăst (slavă) se tălmăcește prin deget. Expresia balcanică în întregul ei: kundi prăsle – cel mai mic deget (dintre cele cinci) de la o mână. Kundi/kutnoto (din κοντός, greacă) – mic, scund; prăst/prăstle/prăsle – deget. Va căpăta, la figurat, în timp, sensul de astăzi (cel mai mic dintre copiii unei familii), fiind întrebuințată la noi în forma sa redusă – prâslea. Tot din slavă, în paradigma deget-copil, româna va moșteni, de asemenea, termenul năpârstoc (naprăstnik – degetar) – mic de statură, cât un degetar. Tom Degețel, povestirea lui Charles Perrault, are și ea ca erou pe Degetul cel mic (care, de fapt, e cel mare, dar cel mai scund dintre degete – Le Petit Poucet). Un prâslea, așadar…”.
Nume cu origine uitată
Liov – rădăcina după împăratul bizantin Leon I
„Oraș în Ucraina de astăzi. Cunoscut centru cultural al Galiției. În ucraineană, Lviv, în polonă – Lwow, în rusă – Lvov, în latină – Leopolis. S-a mai numit, în germană, până în 1918, și Lemberg (vreme de aproape un secol și jumătate). Numele a fost dat urbei de cneazul Danilo Romanovici (1201-1264), în cinstea fiului său, prințul Lev Danilovici (nume primit după împăratul bizantin Leon I – 401-474)”.
Teleoacă – de ziua unui sfânt
„Nume românizat, provenit din numele bulgar Teleoloi – modificare a numelui Teoloi; ultimul, din Teologhi – prin căderea lui literei g. Teleoacă e un diminutiv la noi. Teologhi provine din greacă – Θεολογιός, Θεολόγος. Teologhi (cu modificările amintite) era un nume de botez primit în trecut în Bulgaria – în perioada în care greaca era limba de cult acolo – de cei născuți de ziua unui sfânt Teolog (Ioan, Grigorie). Astăzi, nume de familie la sud de Dunăre, dar și printre români și aromâni”.
Pastia – Credinciosul
„Nume cunoscut la noi (militari, filantropi, politicieni). Fără vreo legătură, cum se presupune, cu pastele, făina etc. Întâlnit, în trecut, în Balcani, ca nume de botez printre bulgari, greci, aromâni. Sub influența dată, în părțile noastre, înregistrat mai ales la Dunărea de Jos (Galați-Brăila). Modificare specific bulgărească a numelui Πιστoι (credinciosul, creștinul). Nume primit după Sfânta Pistis/Πιστις (Credința, una din cele trei fiice ale Sfintei Sofia). Astăzi, la bulgari (care vreme de câteva veacuri au folosit greaca în Biserică, tot așa cum noi am folosit slavona, de aici și influența asupra numelor), nume de familie: Pastia, Pastiev”.
Pșeniță – \gh grâu (slav)
„Nume întâlnit în Basarabia și Moldova. Mai rar în sudul țării. Provenit din slavă: pșenița – grâu. Nume de familie în Ucraina și Bulgaria”.
Krivoi Rog – Corn Strâmb
„În ucraineană, Krivii Rig. Oraș industrial, înființat în 1775 de cazacii zaporojeni (ca stație de poștă, la început). În traducere: Corn Strâmb. După tradiția locală, orașul a fost fondat de un cazac, numit Rig, cu capul strâmb (argou ucrainean pentru un om cu singur ochi, care mereu strâmbă capul ca să vadă). Dincolo de legendă, zona a purtat acest nume mai înainte de întemeierea orașului. În acest loc, confluența râurilor Saksagan’ și Inguleț’ formează un promontoriu lung și curbat, numit corn (rog)”.
Duca – jupan în Balcani
„Cu sensul de voievod, general, jupan (chiar haiduc) – în Balcani. Nume preluat la sud de Dunăre din Bizanț – Δούκας (împăratul Ducas 1059-1067, istoricul bizantin Ducas – ce a lăsat relatări legate de perioada 1341-1462). Din latină – dux”.
„Ielele sunt făpturi mitologice în folclorul românesc, legate mai ales de praznicul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și de Rusalii”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Iele/Ele – o prescurtare pur românească a numelor acestor ființe supranaturale ce se arată de Nașterea Sfântului Ioan – Ion-elele. Elele…”, Gheorghiță Ciocioi
„Drăgaica este numele praznicului Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie). Corespondentul mai des folosit, în trecut, pentru acesta este cel de Caloian (Καλογιάννης), cu înțelesul de Ioan/Ioniță cel frumos”, Gheorghiță Ciocioi
„Cum soarele, după solstițiul de vară, e în mijlocul dogoririi sale, drăgaicele, cinstitoare ale Sfântului Ioan, adună acum plante de leac din mijlocul grânelor gata de seceriș, iar Sfântul își pregătește micul său cojoc, zilele urmând să scadă”, Gheorghiță Ciocioi
„După tradiția locală, orașul Krivoi Rog a fost fondat de un cazac, numit Rig, cu capul strâmb (argou ucrainean pentru un om cu singur ochi, care mereu strâmbă capul ca să vadă)”, Gheorghiță Ciocioi
Sursa: https://jurnalul.ro/cultura/iele-fapturi-mitologice-folclor-1002544.html